Statueta

“Si era una la parinti

Si mandra-n toate cele,

Cum e fecioara intre sfinti

Si Luna intre stele.” 

(Mihai Eminescu) – pentru cei care nu-l cunosc, a jucat la F.C. Farul Constanta

Cu vreo 10-11 ani in urma, pe cand ma nimerisem in cercul unor oameni cu o cultura frumoasa si ecologica, ne trezim ca moare baba de care avea grija o fata din cercul nostru. Dupa cele aferente trendului de inmormantare, mergem sa curatam casa si printre alte nimicuri cu care ajung oamenii sa se indeletniceasca cand dau in sminteala batranetii, dam peste o statueta de gips, ingalbenita, prafuita, vai de capul ei. La insistentele mele, caci recunosc ca sunt un om al extremelor, aruncam pe toboganul ghenei de gunoi frumoasele pungi in care s-a strans gunoiul. Dupa ore de munca ne-am pus sa ne tragem sufletul la un pahar cu vin (dupa cum e obiceiul din stramosi) si rasfoiam niste reviste gasite prin garsoniera din Titan. Printre ele, o brosurica ingalbenita de vreme care vorbea despre un artist sculptor si pictor de care, multi dintre noi, nu auzisem pana atunci: Ion Georgescu. In brosurica apareau tot felul de lucrari ale domniei sale, lucrari de seama. Astfel, cariatidele unei cladiri situate pe Splaiul Unirii, acolo unde Calea Victoriei intra in Dambovita, bustul generalului Alexandru Cernat situat in cimitirul Bellu (stiati ca Bellu este patrimoniu national? Adica nu aveti voie sa faceti fotografii fara aprobarea celor care se ocupa cu patrimoniul la noi), monumentul funerar al domnitei Balasa de la biserica cu acelasi nume din spatele squarului Unirea – partea cu tribunalul, mulajul de mormant al lui Mihai Eminescu si multe altele. Are un bust inchinat in Parcul Cismigiu din Bucuresti.

Ma rog, ce mai tura-vura, gasim acolo si statueta de gips. Hahaha! Si atunci s-a razvratit arta din noi si, fiindca se facuse noapte si eram in imposibilitate de a actiona – tehnic vorbind, am planuit dimineata urmatoarei zile. Ceea ce am si facut. Am urmat planul meu (din nou!) pana la capat. Manusi chirurgicale si iata cum am luat-o pe biata femeie de serviciu pe sus sa prezinte tomberoanele la control. S-a conformat biata fiinta, iar noi am inceput taraboiul. Era in joc reputatia mea de “parvenit” in lumea artei. Nu am mai gasit statueta cu pricina. Dar marturisesc ca arta prinde alt contur cand i se da o istorie, o poveste. Prietenii mei de pe atunci au salvat alte doua piese, tot din gips, o icoana si o statueta. Stiu ca va intrebati cum ajunsesera piesele in posesia batranei. A se observa trecerea de la termenul de baba la batrana. Zambesc si glumesc. Fusese amanta artistului, parca asa imi amintesc, iar el ii lasase aceste lucrari in dar.

In incheiere, imi cer iertare in fata neamului romanesc pentru stilul colturos de care dau dovada uneori. Mi-am promis sa-l slujesc, desi l-am mai calcat pe picioare uneori cand am dansat. De fiecare data cand ma gandesc la povestea asta imi place sa-mi imaginez cum Dumnezeu l-a intrebat pe sculptor: “Te pot face un pic mai cunoscut insa trebuie sa platesti un pret, sa-ti pierzi o lucrare! Te bagi?” Si da, m-am intrebat ades pe ce raft o sta statueta cu pricina.

Fotografie realizata de pe strada Stavropoleos din Bucuresti, derriere-ul cladirii BCR de astazi situata vis-a-vis de cladirea BNR, in Centrul Vechi sau Centrul Istoric cum i se mai spune.

DSC_6619

Advertisements

2 thoughts on “Statueta

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s