Papadii

Leusteanul se ridica semet din randurile de lei osteni. 

Parti imense striga iarasi
Multele deschideri clare;
Patru zari menit-au lumea
Si cu inca ursitoare.
Conuri fragede ingana apa
Cu pasirea-naripata,
Prin cerneala aurie
Curge datin-adapata.
Nici o moarte crucifixa
n-are-atata libertate
cat o floare-un pic mirata
despre-un zambet castaniu.
Zalele slabesc sub pielea
Amaruie.
De un cerb imi leg gandirea
Si de pruncii alergand,
Ei … frumoasa Magdalena,
Si tu erai tot pamant.
Sa inchin spre toti tulpina
De copac intai crescuta;
Imi inchid acum privirea,
Ma deschid doar prin cuvant …

Pe strada Campia Libertatii din Bucuresti. Un sotron care m-a intors din drum. Zambesc.WP_001092

inspirata de pe FB TVR

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s