Nasturele

S-a intamplat ca pe cand venea in prima lui permisie din armata (stagiul militar era de 3 ani pe atunci), in Bucuresti fiind si mergand bucuros spre casa, sa dea nas in nas cu un superior. Pe atunci militarii veneau acasa in uniforma obligatoriu. Eticheta militara spunea ca trebuie sa saluti un superior si sa iei pozitie de drepti. Taica-miu nu il observase pe colonel si trece nestingherit pe langa el. Acesta il opreste in plina strada si il mustra pentru comportamentul sau inadecvat si vrea sa il traga la raspundere intrebandu-l retoric de ce nu saluta superiorii. Salvarea lui a venit din faptul ca acest colonel nu era incheiat la nasturele de la gat, ceea ce va forma raspunsul tatalui meu soldat in permisie. Colonelul ramane amutit pentru ca uniforma lui nu era perfecta si pleaca. Peste numai cateva saptamani avea sa fie avansat si numit comandant in unitatea in care era tata, evident recunoscandu-se reciproc. Cat de comic poate fi destinul uneori? Ati retinut, da, ca nu i-a putut imputa nimic pentru ca un superior deschis la nasturele de la gat nu se cade sa fie salutat?

Strada Pitar Mos din Bucuresti. Casa in care a locuit Mihail Sadoveanu.DSC_4978

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s