CONTINENTAL

Creşa am urmat-o la săptămânală. Mă luau ai mei Vineri sau Sâmbătă şi mă duceau Luni. Plângeam atunci cât să umplu o albie de râu dar cumva timpul trece. Câteva flash-uri mi-au rămas dar, curios, nici unul de când plângeam.

Apoi la grădiniţă m-au trimis în prima şi, avea să se dovedească, cea mai lungă tabără: trei săptămâni la Sâmbăta de Sus. Mi se lungiseră urechile de dorul lor, dar deja nu mai plângeam de ceva vreme. Mai aveam, însă, de lucrat la pipi în pat. Fir-ar!

Apoi, trebuie să fi fost prin clasele primare când părinţii mă căţărau pe toţi munţii şi mă duceau peste tot prin ţară. Era vremea când tata îmi punea mâncare în palmă, palma mea o ţinea în palma lui şi mă învăţa cum să hrănesc animalele din mână. Îmi era o frică de înnebuneam, însă el se înfăşura cu totul pe mine şi îmi dădea o stare de confort părintesc iar în mine creştea încrederea de sine. Așa am hrănit câini de stână, măgari, capre, cai și vaci.

Grosso modo, uneori mă simtem în carantină, alte ori nu. Însă am crescut într-o armonie pe care copiii zilelor noastre nu o cunosc. Ei sunt generalmente dependenţi de părinţi, şi nu în modul liniştitor, ci în cel îngrijorător.

Și totul pleacă de la cine joacă rolul lui Dumnezeu în familie.

Grand Hotel Continental *****, Calea Victoriei 56 din București (fondat în anul 1828)

dsc_5881-nef

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s