Anotimp politic

Îmi povestea tata că după ce l-au prins la graniţă la Jimbolia pentru că voia să fugă (în Septembrie 1949), l-au trimis la penitenciarul din Timișoara. Avea 17 ani. “În puşcărie este mai bine să fii pe politic, ceilalţi cu hoţii şi criminalităţi sunt răi“, aşa spunea el.

În celulă era cu nişte ardeleni, oameni în toată firea, oameni drepţi şi buni cu aspirațiuni politice. Într-una din zile, iarnă fiind, la inspecţia de dimineaţă, gardienii l-au scos pe taică-meu în curtea interioară. Fusese reclamat de cealaltă tabăra că are păduchi. Era o iarnă geroasă şi l-au dezbrăcat până la brâu şi i-au spus să se spele într-o adăpătoare de piatră, pentru cai. Nu prosoape, nu nimic.

La întoarcere toţi din celulă îl aşteptau cu pături, l-au pus într-un pat şi au început să-i frecţioneze întreg corpul, înjurând şi blestemând cu voce tare. Nu pe gardieni, ci pe cei închiși.

În felul acesta funcționează sistemele, fac oamenii să se distrugă între ei creându-le iluzii emoționale de un pic de bine pentru un timp scurt.

Data viitoare am să vă povestesc despre metodele de interogare.

Intersecția străzii Eremia Grigorescu cu Intrarea Armașului din București

dsc_6005

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s