De ceva vreme mă tund într-o frizerie a seniorilor. Este prin centru şi nu aparţine de Igiena S.A.. Are faianţă albastră care te deprimă.
Să rămânem cu bretonul! După care urmează un Ha! care umple toată sala.
Recunosc o voce la vreo 65 ani şi întorc curios privirea, fiind singurul caz de coafură bărbătească cu breton la etatea asta. Omul meu este pensionar, mai are păr doar pe părţile laterale ale capului şi la spate, parietalul îi luceşte sub câteva fire albe, scurte şi răzleţe, pe care le pot număra cu certitudine la o primă vedere fără să-mi astup vreunul din ochi. Sunt singurul care zâmbeşte.
La nici 2-3 minute, intră un domn cu prestanţă. Salută politicos. Să aibă aproape 70 ani, înalt, cu mustaţă, stafidiu dar drept. Din ton, pare să fi avut o poziție importantă în trecut.
Dezbrăcaţi-vă la cuier, vă rog!, îl îndeamnă frizerița mea, cu un ton-voice de azil de bătrâni.
Dar nu de tot!, vine replica baritonală, cu un soi de noblețe.
Ha!, se aude un zgomot care umple din nou sala.
Una peste alta am ieșit tuns ca naiba de acolo, dar nu pentru frumusețe merg acolo, ci pentru starea de bine pe care mi-o dă orice vizită.
Calea Victoriei nr. 115 din București, Casa Monteoru
