86 de ani

Ei, și iată-l și pe 20 Februarie venind cu cei 86 ani de la nașterea tatei. Nu am ce să-i doresc, pentru că efectiv nu știu cum stă treaba peste linie.

Poate doar să-mi reprim regretul că mi-ar fi plăcut să-l mai țin în brațe și să-i ascult istoriile vieții ce par continuu marca Eliade. Cred că ne-a legat întotdeauna imaginația, și mai cred că a reușit să mi-o strecoare subtil în suflet încă de când eram mic. Iar mama săraca, care încerca din răsputeri să ne țină în echilibru cu societatea.

Anul ăsta mi-ar fi plăcut să-l văd zâmbind mai mult decât oricând, subtil și ascuns în vreun colț, așa cum mi-a zâmbit parcă fluierând acea închipuire a binelui în momentul lui de trecere.

În fotografie, tata alături de câțiva necunoscuți mie, mimând un microfon de radio.