Piața Spania este o doamnă trecută de vârsta maturității, elegantă din cale afară, sigură pe ea. Averea ei este râvnită, floarea ei este dorită la fiecare pas. Așteaptă împotriva voinței sale un bărbat adevărat, care să o seducă, să o înnebunească din nou, de care să se amorezeze și care să îi fie amant pe viață. Dar mintea ei și viața au învățat-o că acest bărbat nu va apărea sau nu va mai apărea vreodată, pentru că timpul marilor bărbați s-a scurs, s-a stins de multă vreme.
Și atunci s-a închis în castelul sufletului său construindu-și propriul ei univers perfect, din farfurii de porțelan, din ibrice turcești din aramă, din tablouri vechi cu rame groase și uleiuri colorate pline de valoare, de cărți cu numele lui Petrarca care încep să se scorojească.
Uneori copiii îi țipă sub geam și o șicanează pentru că i-a certat adesea când se comportau pe stradă ca niște golani lipsiți de educație. Uneori îi mai dădeau cu picioarele în ușă, iar ei, în bunătatea sufletului său, îi scăpa printre dinți un simplu: “Fir-ați ai dracului!”
