Piața Spania

Piața Spania este o doamnă trecută de vârsta maturității, elegantă din cale afară, sigură pe ea. Averea ei este râvnită, floarea ei este dorită la fiecare pas. Așteaptă împotriva voinței sale un bărbat adevărat, care să o seducă, să o înnebunească din nou, de care să se amorezeze și care să îi fie amant pe viață. Dar mintea ei și viața au învățat-o că acest bărbat nu va apărea sau nu va mai apărea vreodată, pentru că timpul marilor bărbați s-a scurs, s-a stins de multă vreme.

IMG_0271

Și atunci s-a închis în castelul sufletului său construindu-și propriul ei univers perfect, din farfurii de porțelan, din ibrice turcești din aramă, din tablouri vechi cu rame groase și uleiuri colorate pline de valoare, de cărți cu numele lui Petrarca care încep să se scorojească.

IMG_0272

Uneori copiii îi țipă sub geam și o șicanează pentru că i-a certat adesea când se comportau pe stradă ca niște golani lipsiți de educație. Uneori îi mai dădeau cu picioarele în ușă, iar ei, în bunătatea sufletului său, îi scăpa printre dinți un simplu: “Fir-ați ai dracului!”

SUTER

Trăind în București, aveam să realizez cu tristețe că aglomerarea de clădiri și de oameni, dă blestemul de a amorți simțurile perceperii cu adevărat a reliefului orașului. București este socotit ca fiind oraș de câmpie, ceea ce te duce aproape instantaneu cu gândul la câmpurile de margine de autostradă, în mijlocul cărora Bucureștii (sau Bucurii, după cum vă este mai usor) au început să construiască. Și totuși, orașul s-a clădit în mijlocul unei păduri dese, cunoscută astăzi drept codrul Vlăsiei.

Mai mult decât atât, în perimetrul său, orașul însumează câteva dealuri importante, cum ar fi dealul Uranus, dealul Mitropoliei, dealul Cotrocenilor, dealul Filaret, dealul Spirii, dealul Arsenalului, dealul Văcărești, dealul Radu Vodă. Da, Roma, Iași, Tulcea și București.

Apoi, dacă ar fi să considerăm denumiri precum Biserica Gorgani (gorgan însemnează pe mormânt tumular), ne dăm seama că locul nu era chiar unul arid cum s-ar crede, iar primul Bucur s-ar fi pitulat într-un ținut care fusese cel puțin străbătut în vechime, dacă nu chiar locuit.

Fotografiile au fost realizare la Palatul Suter de pe Aleea Suter din București (astăzi Suter Palace Heritage Boutique Hotel)

GBA_0321

Astfel, aparent ostil dar la adăpost natural, pământul regatului începe să se lase modelat de pricepere arhitecturală încă de prin secolul XV, suindu-se până prin secolul XIX. Tuneluri secrete ce datează din vremea domnului Vlad Țepeș străbat și astăzi întunericul uitării de sub noi.

Odată cu despădurirea marginilor lui, devine ușor batabil, ceea ce face ca domni importanți să-și retragă curțile la Târgoviște, lângă munți. Apoi urmează perioada drumurilor noroioase și pavarea lor cu bârne din lemn, linia ferată a Regelui Carol I și explozia arhitecturală a începutului de secol XIX.

GBA_0314

Desfăcut în părți de veac, fiecare period în parte posedă o caracteristică a vremii și prin urmare a lăsat dâre ca atare. Doar că trebuie căutate, ele încă există într-un oraș sugrumat, incult și plin de frică. Căci o comoară ascunsă în noroaie dăinuie peste generații, neștiută și nebăgată în seamă.

GBA_0480

General Constantin Coandă

Generalul Constantin Coandă (link) a fost tatăl celebrului Henri (alături de încă șase frați și surori pe care i-a avut). Și cum mereu am spus că cei care s-au remarcat în societate au provenit în mare parte din familii celebre și cu o foarte bună stare materială care au putut asigura o educație puternică, stabilă și care să permită continuitate, iată încă o dovadă.

Bulevardul Lascăr Catargiu din București

DSC_7091

Cariera lui Constantin Coandă a fost una excepțională. Cu toate astea, este un necunoscut astăzi, mai cu seamă poporului căruia i-a servit, poporul român. Și cum masele nu se pot ridica la valoarea oamenilor de geniu dar se bucură de a-i condamna mediocrității proprii, situația casei construite de general este încă o consecință a sistemului comunist: o situație incertă asupra apartenenței sale (link) care reprezintă o disfuncționalitate în antiteză cu dorințele proprietarilor de drept.

În anul 1904, Nicolae Densușianu publica broșura Sistema ortografică a limbei române ca replică la incapacitatea membrilor academiei de a respecta motivul înființării societătii, respectiv consolidarea limbii române. Înființarea ei produce tranziția în scrierea în limba română cu caractere chirilice la cea cu caractere latine, într-o epocă în care fundamentele limbii române moderne erau disputate și discutabile.

IMG_2896

Densușianu va dedica un exemplar tatălui lui Henri Coadă. Această dedicație păstrează în ea trăirile secolului 19 și a intereselor sale principale. Constantin Coandă în poziție de general adjunct, fost profesor de matematici, viitor om politic de deosebit interes pentru România.

Iată-l primind o broșură care combate sistemul gramatical de bază emis de academie, bazat pe studii de limbă la care românii nici nu visează.

IMG_2897

Tinerimea romana

Palatul Tinerimea Romana 1924-1935

“Edificiu multifunctional, cu unele elemente in stil Art Deco, a fost construit dupa planurile arhitectei Virginia Andreescu – Haret, cu sprijinul arhitectului Raul Negru si al inginerului Valer Paler, ca sediu al Societatii Tinerimea Romana, infiintata in 1878, ce functionase pana atunci in diferite imobile inchiriate. Se remarca basoreliefurile fatadei si eleganta sala de spectacole.”

Bulevardul Schitu Mahgureanu intersectie cu strada Johann Gutenberg 

DSC_0052