În general, când apuci cuvântul “porțelan” de una din marginile sale, te simți proiectat în poveștile lui Lewis Carroll cu Alice și întâlnirile ei bizar de frumoase și pline de mister. Trebuie să fii prea inocent să crezi că toate poveștile pentru copii chiar sunt pentru și despre copii. La fel cum trebuie că faci o confuzie majoră când așezi porțelanul în banal.
Nișele de fotografi în fashion au contopit foarte mult porțelanul cu bijuteriile, creând povești pentru adulți ce au la bază culorile a tot ce înseamnă evadare în imaginar.
Am fost la Wagner, pe Cotroceni, și piesele lor sunt absolut superbe. Fără urmă de banal lumesc, totul capătă zbor de amețeală de parcă ar fi fost în vremea opiumului.
Extrem de plăcute servicii găsiți pe site-ul Wagner: http://www.wagnerarte.ro
