SUTER

Trăind în București, aveam să realizez cu tristețe că aglomerarea de clădiri și de oameni, dă blestemul de a amorți simțurile perceperii cu adevărat a reliefului orașului. București este socotit ca fiind oraș de câmpie, ceea ce te duce aproape instantaneu cu gândul la câmpurile de margine de autostradă, în mijlocul cărora Bucureștii (sau Bucurii, după cum vă este mai usor) au început să construiască. Și totuși, orașul s-a clădit în mijlocul unei păduri dese, cunoscută astăzi drept codrul Vlăsiei.

Mai mult decât atât, în perimetrul său, orașul însumează câteva dealuri importante, cum ar fi dealul Uranus, dealul Mitropoliei, dealul Cotrocenilor, dealul Filaret, dealul Spirii, dealul Arsenalului, dealul Văcărești, dealul Radu Vodă. Da, Roma, Iași, Tulcea și București.

Apoi, dacă ar fi să considerăm denumiri precum Biserica Gorgani (gorgan însemnează pe mormânt tumular), ne dăm seama că locul nu era chiar unul arid cum s-ar crede, iar primul Bucur s-ar fi pitulat într-un ținut care fusese cel puțin străbătut în vechime, dacă nu chiar locuit.

Fotografiile au fost realizare la Palatul Suter de pe Aleea Suter din București (astăzi Suter Palace Heritage Boutique Hotel)

GBA_0321

Astfel, aparent ostil dar la adăpost natural, pământul regatului începe să se lase modelat de pricepere arhitecturală încă de prin secolul XV, suindu-se până prin secolul XIX. Tuneluri secrete ce datează din vremea domnului Vlad Țepeș străbat și astăzi întunericul uitării de sub noi.

Odată cu despădurirea marginilor lui, devine ușor batabil, ceea ce face ca domni importanți să-și retragă curțile la Târgoviște, lângă munți. Apoi urmează perioada drumurilor noroioase și pavarea lor cu bârne din lemn, linia ferată a Regelui Carol I și explozia arhitecturală a începutului de secol XIX.

GBA_0314

Desfăcut în părți de veac, fiecare period în parte posedă o caracteristică a vremii și prin urmare a lăsat dâre ca atare. Doar că trebuie căutate, ele încă există într-un oraș sugrumat, incult și plin de frică. Căci o comoară ascunsă în noroaie dăinuie peste generații, neștiută și nebăgată în seamă.

GBA_0480

România, cutia cu marketing

În primul rând, nu este cool să instigi la vot. Sunt atâtea argumente pentru care să nu mergi la vot încât aş pune chestiunea la capitolul hărţuire.

Adevărul este că România nu este pregătită să schimbe ceva prin vot. Prin prisma judecăţii restrânse pe care cei mai mulţi locuitori o au, prin prisma lipsei de cunoştinţe despre politică şi despre candidaţi în general, prin prisma lobby-urilor politice pe care le fac partidele, prin prisma faptului că românii nu înţeleg că schimbarea va veni de la ei şi nu de la capetele politice.

Până când oamenii nu vor şti să se accepte ca pe nişte fraţi între ei, până când ei înşişi nu vor lua în grija lor ţara şi oraşele pe care le locuiesc, votul va fi o simplă maimuţăreală de trend secol 21 și bani aruncați în zadar.

Până când România nu va arbora drapeluri din mătase peste tot ci numai pânză de fabrică ieftină, totul va fi doar marketing de lumea a 3-a și patriotism de stadion.

Strada Ştirbei Vodă colţ cu Puţul cu plopi din Bucureşti

dsc_6290

Tinerimea romana

Palatul Tinerimea Romana 1924-1935

“Edificiu multifunctional, cu unele elemente in stil Art Deco, a fost construit dupa planurile arhitectei Virginia Andreescu – Haret, cu sprijinul arhitectului Raul Negru si al inginerului Valer Paler, ca sediu al Societatii Tinerimea Romana, infiintata in 1878, ce functionase pana atunci in diferite imobile inchiriate. Se remarca basoreliefurile fatadei si eleganta sala de spectacole.”

Bulevardul Schitu Mahgureanu intersectie cu strada Johann Gutenberg 

DSC_0052