CONTINENTAL

Creşa am urmat-o la săptămânală. Mă luau ai mei Vineri sau Sâmbătă şi mă duceau Luni. Plângeam atunci cât să umplu o albie de râu dar cumva timpul trece. Câteva flash-uri mi-au rămas dar, curios, nici unul de când plângeam.

Apoi la grădiniţă m-au trimis în prima şi, avea să se dovedească, cea mai lungă tabără: trei săptămâni la Sâmbăta de Sus. Mi se lungiseră urechile de dorul lor, dar deja nu mai plângeam de ceva vreme. Mai aveam, însă, de lucrat la pipi în pat. Fir-ar!

Apoi, trebuie să fi fost prin clasele primare când părinţii mă căţărau pe toţi munţii şi mă duceau peste tot prin ţară. Era vremea când tata îmi punea mâncare în palmă, palma mea o ţinea în palma lui şi mă învăţa cum să hrănesc animalele din mână. Îmi era o frică de înnebuneam, însă el se înfăşura cu totul pe mine şi îmi dădea o stare de confort părintesc iar în mine creştea încrederea de sine. Așa am hrănit câini de stână, măgari, capre, cai și vaci.

Grosso modo, uneori mă simtem în carantină, alte ori nu. Însă am crescut într-o armonie pe care copiii zilelor noastre nu o cunosc. Ei sunt generalmente dependenţi de părinţi, şi nu în modul liniştitor, ci în cel îngrijorător.

Și totul pleacă de la cine joacă rolul lui Dumnezeu în familie.

Grand Hotel Continental *****, Calea Victoriei 56 din București (fondat în anul 1828)

dsc_5881-nef

Ghiocei

As vrea sa imbatranesc frumos sa-mi pot privi in ochi copilul si sa il pot invata ca Binele ca principiu va exista mereu, indiferent de cat rau se va rasfrange asupra societatii. Din ce in ce mai des intalnesc oameni franti in onoare, nu pot da greutate cuvintelor lor, nu pot admite calitatea strigatului, prieteniile lor devin foi de tigari fumate de orice trecator.

Si nu cred ca este lipsa banilor de vina, cred ca este prostia periculos inoculata din noua societate la nivel mondial. Popoare din lumea a treia devin mai civilizate, educate decat oamenii care locuiesc tara asta.

Toata lumea pretinde pretentii, nici macar nu cunosc definitia eleganta a cererii, toata lumea isi seteaza de la inceput cel mai mare pret pe propriul cap si nimeni nu vede ca totul se duce fix in ficatul negru al Intunericului. Iar de acolo, numai asteptarea ispasirii ne va mai putea scoate gata mumificati.

Nu o data m-am intrebat cum si-au trait vietile oamenii batrani pe care-i vedem pe strada. Cine stie cate crime au comis si ei in tineretile lor impotriva umanitatii. Cine stie cata rautate a zacut si in ei. Dumnezeu nu e drept numai cu tinerii, sa nu uitati asta.

Si cumva, in tacerea sumbra a artificialului, supravietuim. Exista un fir al Binelui care insira, pe calea sa de fir, perle de diletanti stangaci dar puri intr-ale bunului simt si sufletului curat. Iar aceste perle stralucesc dincolo de namoale si mlastini, dincolo de ganduri grele. Slava lor!

A trecut timpul observatorilor.

Slava lor!

Strada Ghiocei din Bucuresti

DSC_3254

Sfintii Voievozi

Frumosul B.P. Hasdeu gaseste in istoria scrisa a romanilor forma “Voievozi” folosita pentru “Arhangheli”, si face referire in special la Mihail si Gabriel.

Din tema foneticii arhanghel – archanghel face parte si pronuntia lui Cristos sau Hristos: ch se dilueaza treptat in h.

Referitor la macini, pentru ca este perioada lor, trebuie sa stiti ca pronuntia mucenic este gresita in contextul acestei sarbatori. Ea este precrestina, adoptata ulterior de catre biserica si evident cosmetizata. Cel mai cunoscut exemplu este Muntele Macin din Dobrogea care este Muntele Sfant. Pentru ca asta inseamna macin: sfant.

Strada Sfintii Voievozi din BucurestiStrada Sfintii Voievozi