Autor 2017

Astăzi s-a deschis târgul internaţional de bijuterie contemporană Autor, ediţia 2017. Ca şi în ultimii ani, este organizat la Grand Hotel du Boulevard și ține până mâine.

Şi pentru că fiecare are o poveste a lui, nu pot recomanda evenimentul pentru un lucru anume. Eu spre exemplu merg pentru că îmi place să pun în paralel puterea de creaţie în funcţie de naţionalităţi. La orice grad de extravaganță ar apela cele mai multe creaţii, este imposibil pentru artist să ascundă istoria locului de unde se trage.

Spre exemplu, asiaticii sunt fani desăvârşiţi patern-uri, nemţii au o înclinație către plastic, argentinienii pe culori, columbienii pe totemuri pre-columbiene ș.a.m.d. Creatorii români sunt cei cu care am rezonat cel mai bine. Dacă asta se datorează faptului că respirăm acelaşi aer, nu pot spune.

Vine în trend ceramica în bijuterie. Anul trecut a avut o intrare timidă și poate chiar grosolană. Anul acesta însă, trebuie să recunosc că am reușit să mă reîntorc pe la stand-uri.

Prin urmare, dacă vă lipseşte un eveniment cu companie selectă, mizați pe Autor!

Bulevardul Regina Elisabeta din București

This slideshow requires JavaScript.

Advertisements

SCALA BOUTIQUE

Este la mare modă blogging-ul de profesie, adică să câştigi de pe urma publicării pe blog-ul personal a reclamelor diferitelor brand-uri, din toate categoriile.

Nu găsesc că ar fi o problemă, fiecare îşi negociază viaţa aşa cum ştie, până la urmă (şi mai presus de tot, cum poate). Însă atitudinea blogg-erilor de profesie lasă cu totul de dorit în România. Lipsa oricărei perspective gramatical coerente, de creație și mai ales de comunicare. Nu este vorba de marketing nicicum, nu este vorba de PR mai deloc. Evident, este o maimuţăreală specific celor care nu au avut parte de o educaţie aderentă, prin urmare la ce naibii se uită lumea în gură lor? Oamenii nu văd că împăratul e gol?

Vorba bătrânilor din The Muppets Show: “The question is: what is a manahmanah?” şi răspunsul vine inevitabil: “The question is: who cares?”.

Aşadar, oameni buni, nu vă pierdeţi valorile. Modulările astea de răsfățați ai societății vin şi pleacă întotdeauna, ele sunt parazitare, prin urmare trecătoare.

Și cât de bine ar fi să ne putem întoarce la credinţa poporană conform căreia munca fizică este igiena sufletului. Un pic adusă din condei și reușim să o adaptăm și la vremurile noastre.

Scala Boutique Hotel, strada C.A. Rosetti nr. 19 din București

scala9

CONTINENTAL

Creşa am urmat-o la săptămânală. Mă luau ai mei Vineri sau Sâmbătă şi mă duceau Luni. Plângeam atunci cât să umplu o albie de râu dar cumva timpul trece. Câteva flash-uri mi-au rămas dar, curios, nici unul de când plângeam.

Apoi la grădiniţă m-au trimis în prima şi, avea să se dovedească, cea mai lungă tabără: trei săptămâni la Sâmbăta de Sus. Mi se lungiseră urechile de dorul lor, dar deja nu mai plângeam de ceva vreme. Mai aveam, însă, de lucrat la pipi în pat. Fir-ar!

Apoi, trebuie să fi fost prin clasele primare când părinţii mă căţărau pe toţi munţii şi mă duceau peste tot prin ţară. Era vremea când tata îmi punea mâncare în palmă, palma mea o ţinea în palma lui şi mă învăţa cum să hrănesc animalele din mână. Îmi era o frică de înnebuneam, însă el se înfăşura cu totul pe mine şi îmi dădea o stare de confort părintesc iar în mine creştea încrederea de sine. Așa am hrănit câini de stână, măgari, capre, cai și vaci.

Grosso modo, uneori mă simtem în carantină, alte ori nu. Însă am crescut într-o armonie pe care copiii zilelor noastre nu o cunosc. Ei sunt generalmente dependenţi de părinţi, şi nu în modul liniştitor, ci în cel îngrijorător.

Și totul pleacă de la cine joacă rolul lui Dumnezeu în familie.

Grand Hotel Continental *****, Calea Victoriei 56 din București (fondat în anul 1828)

dsc_5881-nef

Astrodom

Lumea nedomolită a tatălui meu. Poveștile lui în care pescuia scoici din mâlul lacului Tei și le aducea la suprafață adunându-le în slip. Ce mai nebunie! De-ai ști tată câte piscine s-au făcut astăzi?! Și nu se mai scufundă oamenii, doar se dau cu creme și se tatuează.

Îmi amintesc că eram pe unul din vechile ștranduri și în bazin fiind, mă tot lua pe umeri. Mă aruncam în apă de deasupra lui. Un țigănuș se uita obsesiv la noi, la râsetele noastre. Tata îl vede și îi spune: Ce mă, tap’tu nu te aruncă și pe tine la fel? Tata e mort de 2 ani, nene!

Și tata n-a mai fost om în ziua aceea.

Hotel Domenii Plaza din București, str. Al. Constantinescu nr. 33

DSC_5400