Deși am avut corespondența tatei bine dosită, abia zilele acestea am început să-i deschid scrisorile și să le citesc. Majoritatea scrisorilor/ telegramelor sunt din anii 1954-1956, perioada în care tata a fost militar la Capul Midia, județul Comstanța. Din câte îmi amintesc, acolo era batalionul disciplinar, pentru că tata fusese deținut politic pe când avusese doar 17 ani.
Dintre toate scrisorile, mai mult de jumătate dintre ele fiind scrise în creion, aceasta îmi pare cea mai clară. Cerneala are calitățile sale. Încă nu am aflat cine este mătușa Anicuță. Ori sora bunicii, ori sora bunicului tatei, pentru că dintre surorile maică-sii nu poate fi la o etate atât de înaintată în acea perioadă (anul 1956), când tata avea 24 ani.
Ce este însă cu adevărat prețios, dincolo de conținutul scrisorii și informațiile care clădesc un dram de istorie în neamul meu, sunt câteva expresii cheie pe care astăzi nu le mai folosim și le-am dat uitării cu desăvârșire. Scrisoarea se continuă pe încă două pagini în dimensiuni A4, pe foi de dosar dictando, în același stil.
fata e greșită = nu mai este fecioară (rândul 9)
centrașă = angajată al unui centru de pâine, responsabilă (rândul 15)
să vă sărut cununiile = să îi căsătorească, expresie care urmărea obiceiul religios (rândurile 24-25)
