CANTACUZINO

Hyperion vedea de sus
Uimirea-n a lor fata;
Abia un brat pe gat i-a pus
Si ea l-a prins în brate…

Miroase florile-argintii
Si cad, o dulce ploaie,
Pe crestetele-a doi copii
Cu plete lungi, balaie.

Ea, imbatata de amor,
Ridica ochii. Vede
Luceafarul. Si-ncetisor
Dorintele-i increde:

– “Cobori în jos, luceafar bland,
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n codru si în gând,
Norocu-mi lumineaza!”

(continuare din Luceafarul, Mihai Eminescu – anterior BARATIA)

Spitalul Coltea din Bucuresti 1867-1888

“Edificiu de stil academist francez, ridicat dupa planurile arhitectului Joseph Schiffler, pe locul unde se intemeiase in 1704 primul asezamant spitalicesc din Bucuresti (cu doar 24 paturi), ce a fost reconstruit in 1836-1842 (arhitect Heinrich van Fausser, antreprenor arhitect Conrad Schwink) si 1849”

Statuia lui Mihail Cantacuzino – sculptor Karl Storck; este prima statuie inaltata in Bucuresti (1865-1869), fiind realizata din marmura de Carrara. Mihail Cantacuzino este intemeietorul spitalului (fusese construit pentru saraci) iar numele Coltea este al proprietarului de teren al vremii.

Pe locul actual al spitalului Coltea, cuprinzand toata aria pana la statuile din fata Universitatii, s-a situat Manastirea Coltea care avea cimitirul fix in zona unde astazi sad cele patru statui de la Universitate, unde cu cativa ani in urma s-a escavat in vederea amenajarii pietii. Din cunostintele mele, totul a fost acoperit la loc iar astazi se dau concerte in zona. Bine, rau? Lasam cititorul sa gandeasca singur.

DSC_4967

BARATIA

In locul lui menit din cer
Hyperion se-ntoarse
Si, ca si-n ziua cea de ieri,
Lumina si-o revarsa.

Căci este sara-n asfintit
Si noaptea o să-nceapa;
Rasare luna linistit
Si tremurand din apa.

Si imple cu-ale ei scântei
Cararile din cranguri.
Sub sirul lung de mandri tei
Sedeau doi tineri singuri:

– “O, lasa-mi capul meu pe san,
Iubito, să se culce
Sub raza ochiului senin
Si negrait de dulce;

Cu farmecul luminii reci
Gandirile strabate-mi,
Revarsa liniste de veci
Pe noaptea mea de patimi.

Si de asupra mea ramai
Durerea mea de-o curma,
Căci esti iubirea mea dentai
Si visul meu din urma.”

(continuare din Luceafarul, Mihai Eminescu – anterior COMEDIA)

Biserica Baratiei sau Biserica Sfanta Maria a Harurilor – “Forma actuala se datoreaza restaurarii din 1928 (arhitect Carol Cortobius), ce a adaugat edificiului de traditie romanica accente Art Deco. Este a doua reconstructie in zidarie, dupa cea din 1664-1666, a bisericii din lemn de la 1633-1637, ridicate la randul ei pe locul uneia din 1558. Turnul clopotnita, construit in etape, incepand cu anul 1716 este cel mai important edificiu in stil romanic din Bucuresti”.DSC_4970

Comedia

Iar tu, Hyperion, ramai
Oriunde ai apune…
Cere-mi cuvintul meu dentai –
Să-ti dau intelepciune?

Vrei să dau glas acelei guri,
Ca dup-a ei cântare
Să se ia muntii cu paduri
Si insulele-n mare?

Vrei poate-n fapta să arati
Dreptate si tarie?
Ti-as da pamantul în bucati
Să-l faci imparatie.

Iti dau catarg lângă catarg,
Ostiri spre a strabate
Pamantu-n lung si marea-n larg,
Dar moartea nu se poate…

Si pentru cine vrei să mori?
Intoarce-te, te-ndreapta
Spre-acel pământ ratacitor
Si vezi ce te asteapta.”

(continuare din Luceafarul, Mihai Eminescu – anterior HYPERION)

Teatrul National BucurestiDSC_4960

Mi-e sete de repaos

Nu e nimic si totusi e
O sete care-l soarbe,
E un adânc asemene
Uitarii celei oarbe.

– “De greul negrei vecinicii,
Parinte, mă dezleaga
Si laudat pe veci să fii
Pe-a lumii scara-ntreaga;

O, cere-mi, Doamne, orice pret,
Dar da-mi o alta soarte,
Căci tu izvor esti de vieti
Si datator de moarte;

Reia-mi al nemuririi nimb
Si focul din privire,
Si pentru toate da-mi în schimb
O ora de iubire…

Din chaos, Doamne,-am aparut
Si m-as intoarce-n chaos…
Si din repaos m-am născut.
Mi-e sete de repaos.”

(continuare din Luceafarul, Mihai Eminescu – anterior UN CER DE STELE DEDESUPT)

Strada General Constantin Coanda din BucurestiDSC_4928

Un cer de stele dedesupt

Porni luceafarul. Cresteau
In cer a lui aripe,
Si cai de mii de ani treceau
In tot atitea clipe.

Un cer de stele dedesupt,
Deasupra-i cer de stele –
Parea un fulger nentrerupt
Ratacitor prin ele.

Si din a chaosului vai,
Jur imprejur de sine,
Vedea, ca-n ziua cea dentii,
Cum izvorau lumine;

Cum izvorind il inconjor
Ca niste mari, de-a-notul…
El zboara, gând purtat de dor,
Pin’ piere totul, totul;

Căci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoaste,
Si vremea-ncearca în zadar
Din goluri a se naste.

(continuare din Luceafarul, Mihai Eminescu – anterior FRUNZE DE PIATRA)

Strada Constantin Daniel din BucurestiDSC_4923

Frunze de piatra

Patrunde trist cu raze reci
Din lumea ce-l desparte…
In veci il voi iubi si-n veci
Va ramanea departe…

De-aceea zilele îmi sunt
Pustii ca niste stepe,
Dar noptile-s de-un farmec sfânt
Ce-l nu mai pot pricepe.”

– “Tu esti copila, asta e…
Hai s-om fugi în lume,
Doar ni s-or pierde urmele
Si nu ne-or sti de nume.

Căci amandoi vom fi cuminti,
Vom fi voiosi si teferi,
Vei pierde dorul de părinti
Si visul de luceferi.”

(continuare din Luceafarul, Mihai Eminescu – anterior CONSTRUCTIUNI)

Bulevardul Kiseleff din Bucuresti
DSC_4902

Ochii tai nemiscatori

– “Dar nici nu stiu macar ce-mi ceri,
Da-mi pace, fugi departe –
O, de luceafarul din cer
M-a prins un dor de moarte.”

– “Daca nu stii, ti-as arata
Din bob în bob amorul,
Ci numai nu te minia,
Ci stai cu binisorul.

Cum vinatoru-ntinde-n cring
La pasarele latul,
Când ti-oi intinde bratul sting
Să mă cuprinzi cu bratul;

Si ochii tai nemiscatori
Sub ochii mei ramiie…
De te inalt de subtiori
Te-nalta din calciie;

Când fata mea se pleaca-n jos,
In sus ramii cu fata,
Să ne privim nesatios
Si dulce toata viata;

Si ca să-ti fie pe deplin
Iubirea cunoscuta,
Când sarutindu-te mă-nclin,
Tu iarasi mă saruta.”

(continuare din Luceafarul, Mihai Eminescu – anterior PANA LA CAPAT)

Bulevardul Lascar Catargiu din BucurestiDSC_4921

Poverna

– “Tu-mi cei chiar nemurirea mea
In schimb pe-o sarutare,
Dar voi să stii asemenea
Cât te iubesc de tare;

Da, mă voi naste din pacat,
Primind o alta lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi să mă dezlege.”

Si se tot duce… S-a tot dus.
De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.

(continuare din Luceafarul, Mihai Eminescu – anterior VISARION)

Strada Povernei din BucurestiDSC_4925

Crudul amor

O, vin’, în parul tau balai
S-anin cununi de stele,
Pe-a mele ceruri să rasai
Mai mindra decât ele.”

– “O, esti frumos cum numa-n vis
Un demon se arata,
Dara pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata!

Mă dor de crudul tau amor
A pieptului meu coarde,
Si ochii mari si grei mă dor,
Privirea ta mă arde.”

(continuare din Luceafarul, Mihai Eminescu – anterior SEMNUL CALULUI)

Strada Gheorghe Bratianu din BucurestiDSC_4907

Semnul calului

Din negru giulgi se desfasor
Marmoreele brate,
El vine trist si ginditor
Si palid e la fata;

Dar ochii mari si minunati
Lucesc adânc himeric,
Ca doua patimi fără sat
Si pline de-ntuneric.

– “Din sfera mea venii cu greu
Ca să te-ascult s-acuma,
Si soarele e tatal meu,
Iar noaptea-mi este muma;

O, vin’, odorul meu nespus,
Si lumea ta o lasa;
Eu sunt luceafarul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasa.

(continuare din Luceafarul, Mihai Eminescu – anterior INSTITUTUL GEOLOGIC)

Strada Arhitect Ion Mincu colt ci bulevardul Kiseleff din BucurestiDSC_4894