Cumințenia. Un cuvânt românesc

Cândva, peste sute de ani, cineva va căuta în arhive despre existența acestei sculpturi. Unii dintre noi o găsesc specială, alții nu înțeleg nimic din ea. Cei mai mulți nu știu despre ea. Și totuși, peste câteva sute de ani, cineva va citi articolul ăsta. Tic-tac, domnilor, tic-tac!

Cumințenia Pământului – sculptura de Constantin Brâncuși (poate fi văzută până pe 30 Octombrie 2016 la muzeul Băncii Naționale din București)

DSC_5118

Statuia

Eu nu voi statuie si nici sa scrie cartile de mine. De-as fi vrut, ar fi fost demult. Sunt un mestesugar iscusit, am ridicat statui atator oameni. Faptele se dedica propriei persoane doar in parte. Restul apartine celorlalti. Vrem- nu vrem.

N-am motive sa capat mormant la batraneti tihnite din tribune. Coborati in arena,incetati sa va mai pierdeti in superficial! Nu mai alegeti doar vorbele care ne indulcesc mintea pentru ca ele nu indulcesc si sufletul!

Incetati sa va mai ascundeti de responsabilitati!

Statuia eroilor sanitari, Piata Operei din BucurestiDSC_5249

Sufletul din piatra

Am avut o slabiciune pentru statui din totdeauna, din punct de vedere artistic dar mai ales fotografic. A fost o perioada in viata mea cand bateam aleile cimitirului Bellu si fotografiam statuile funebre. Pe atunci patrimoniul national nu era pazit cu atata indarjire. O gradina a modelelor statice care pozau la nesfarsit si care imi ofereau ragazul de a gasi cheia, de a face si desface substratul, ascunsul fiecarei povesti intitulata de unii opera.

Din curtea unei frumoase case de pe strada Anton PannDSC_5228

Printr-un gang

Stiu ca ultimele postari au fost cam anevoioase, lipsite de gust. Fotografiile au fost luate in graba iar textul daca nu sarac, a fost absent cu desavarsire. Sa ma ierte cititorul, voi reveni  la vechea constructie indata ce-mi va permite si timpul, si starea! Multumesc!

Curte interioara in spatele strazii Lipscani, zona Calea Victoriei din BucurestiDSC_5148