Sapte coline

Ingenuncheat rosteam destine,
In cruce luminam cu foc,
Si vulturii-mi stateau alaturi
Formand un monument, in bloc.
Batea un vant primavaratec
Si imi plecam capul domol,
Si se stingeau din lumanari,
Cand ma rugam pe dealul gol.
Lasasem in trecut lumescul,
Vroiam sa fiu strajerul tau,
Si ignoram orice miscare
Ar fi-ncercat sa cante-n rau.
Acum sunt linistit, visez,
La arma supla de lumina,
Inca astept sa fiu strajer,
Inca astept iubirea plina.

din volumul de poezie TU LA MIJLOC (2005)

Bulevardul Aviatorilor din Bucuresti. Casa splendida, aparent abandonata, chiar la iesirea de metrou Piata Victoriei magistrala 2. Fotografie realizata in data de 29 Noiembrie 2007
DSC_6768

55 thoughts on “Sapte coline

  1. Da, se numește Casa Lalu de la numele profesorului Socrate Lalu sau mai este cunoscută cu numele de Casa Nanu Muscel.
    Lipatti să fie. E teribil de frumoasă!!

    Like

  2. Nu ar trebui să fim la fel. Ce-am mai învăța unul de altul? Cum ne-am mai completa noi?
    Universul?? De am fi fost la fel, s-ar fi putut întâmpla iar un Big Bang și ne-am fi făcut praf de stele :P

    Like

  3. Ah! În sensul acesta. Dar uneori poate fi și rea. Știi că și surpă, macină, da? Știi că vine și-n tumult furios uneori, da??
    Dar nu se poate fără apă. Rău cu rău dar mai rău e fără rău, se aplică ;)

    Like

Leave a comment