Am promis că în acest articol vom discuta despre metodele de interogatoriu din penitenciarul Timișoara în anii 1948-1949. Este vorba, desigur, de cazul tatălui meu.
Într-una din zilele de penitență, l-au dus în biroul nu ştiu cărui ofiţer. Acesta era îmbrăcat exemplar, părul pieptănat cum trebuie și dădea semne de un om cultivat si respectuos. Biroul era curat, ordonat şi inspira o mare încredere şi putere a posesorului. Vârsta sa era pe la vreo 40-45 ani. Tata doar 17 ani.
L-a poftit să ia loc pe un scaun şi i s-a adresat numai cu apelativul domnul Grigorescu (nu cred că era atât de împământenit termenul de tovarăş pe atunci). L-a poftit cu o ţigară din propria tabacheră. L-a servit până şi cu un pahar de cognac și apoi a început să-l întrebe de una și de alta. Poate şi-a mai amintit cine l-a învăţat să fugă peste hotare, impulsul fricii când a fost arestat poate induce semne ale amneziei parțiale sau cine mai ştie ce. L-a luat cu binişorul până când setul de întrebări ajutătoare s-a terminat iar numitul nu rostise încă nici un nume.
Atunci a început partea palpitantă a scenei. Era parcă de film. Cochetul ofiţer şi-a pus mănuşile de piele în mâină, a închis uşa biroului la cheie, a dat drumul la radio la volum maxim unde cânta vreo melodie a Bucureștilor romantic şi a început să care pumni şi picioare. Taică-meu, care nici el nu era vreun naiv şi care participase la atâtea conflicte în mahalaua Vitan şi pe la baluri, ştia să se ferească destul de bine. Lucru care l-a și enervat pe omul autorităţilor. Dar instinctul rămâne instinct. Ulterior a apucat unul din scaunele biroului şi s-a avântat către deținut să-l lovească în cap. Doar că dacă te retragi în colţul unei camere, picioarele scaunului se opresc în perete și-ți asigură protecție.
Întrevederea s-a terminat doar cu pumni, picioare și înjurături până l-a dovedit şi a cerut să-l ducă înapoi în celulă.
Interesant este cum, în final, creierul uman păstrează doar memoriile bune, iar pe cele rele le dizolvă într-un fel necunoscut. Niciodată nu a simţit ură pentru ofiţerul de penitenciar sau vreo traumă față cu securitatea.
Vitraliu de plafon în încăpere de trecere, imobil strada Leonida nr. 19 din București
